WeHeal Medical - Clinica de recuperare medicala, Bucuresti

Osteopatia este o terapie manuala care utilizeaza diferite tipuri de tehnici pentru a restabili sau mentine mobilitatea structurilor corpului.Se bazeaza pe principii fundamentale (asa cum am scris si mai sus) pentru a îngriji pacientul în ansamblu, într-un mod global. Osteopatia tine cont de aspectele fizice, emotionale si de mediu, deoarece fiecare element care alcatuieste fiinta umana, este interconectat.Structurile corpului sunt realizate pentru anumite functii si invers, iar Osteopatia structurala are ca scop mobilizarea articulara, vertebrala si osoasa.Organismul dispune de toate resursele necesare pentru a se regla, osteopatia ajuta la eliminarea tensiunilor si disfunctiilor care ar putea perturba acest lucru.

Cum decurge o sedinta de Osteopatie?• Sedinta de Osteopatie dureaza în general între 45 de minute si 60 de minute.• Se începe cu anamneza: un consult scurt care permite terapetutului sa cunoasca motivul vizitei pacientului, mediul în care acesta se afla si trecutul sau.• Se continua cu o serie de teste, care ne permit sa apreciem diagrama corporala a pacientului si stablirea unui diagnostic osteopatic specific. Totodata, va vom oferi îndrumare catre doctor daca este cazul si prezenta patologie nu este de competenta noastra.• În ultima parte se va implementa cel mai potrivit tratament si sfaturi terapeutice. Pacientului i se va comunica decizia pe care terapeutul a luat-o si planul de tratament care va include sfaturi ergonomice, alimentatie si exercitii specifice, daca este cazul.• Rolul Tratamentului Osteopatic, cu tehnici adaptate fiecarui pacient, ajuta la restabilirea echilibrului si a bunei mobilitati în întregul corp, la echilibrarea balantei dintre sistemul nervos simpatic si parasimpatic.• În timpul testelor si tratamentului, la sedinta de tratament osteopatic, pacientul poarta, de obicei, haine sport, lejere (este necesar ca hainele sa permita o gama larga de miscare!).Osteopatia nu este o terapie care provoaca durere!!! În cadrul sedintelor de tratament osteopatic, pacientul nu este bruscat sau supus unor tehnici care provoaca discomfort!

În ultimul timp se vorbeste din ce în ce mai mult despre osteopatie si beneficiile sale, iar asta este o mare bucurie, pentru ca oamenii pot beneficia de o terapie care ajuta în rezolvarea si preventia multor afectiuni. Însa, osteopatia nu este o terapie noua sau aparuta din neant, este o terapie medicala, studiata si cercetata de sute de ani dar, practica concreta a osteopatiei a început în Statele Unite, în anul 1874.

În România, osteopatia a început sa se dezvolte de prin anii 2000 cu pasi mici dar întelepti si siguri, iar în momentul prezent, datorita scolilor de osteopatie, dispunem de multi osteopati cu experienta si dedicare. Trebuie sa mentionez ca studiile si cercetarile în specialitatea de osteopatie, de terapie, nu se vor termina niciodata! Ca terapeut în osteopatie, daca esti dedicat meseriei tale, daca îti doresti performanta si perfectiune, studiile continua toata viata!Osteopatia a fost fondata de Andrew Taylor Still, un medic american din secolul al XIX-lea, chirurg din Razboiul Civil si legiuitor de stat si teritorial din Kansas.

“Andrew Taylor Still , DO  (6 august 1828 – 12 decembrie 1917) a fost fondatorul osteopatiei si medicinei osteopatice. A fost, de asemenea, medic si chirurg, autor, inventator si legiuitor teritorial si de stat în Kansas. A fost unul dintre fondatorii Universitatii Baker, cel mai vechi colegiu de patru ani din statul Kansas si a fost fondatorul Scolii Americane de Osteopatie (acum Universitatea AT Still ), primul medic osteopatic din lume, în scoala din Kirksville, Missouri.”

“Still a fost, de asemenea, unul dintre primii medici care a promovat ideea de medicina preventiva si filozofia conform careia medicii ar trebui sa se concentreze pe tratarea bolii mai degraba, decât doar pe simptome.”

Osteopatia, înca definita ca:“Acea stiinta care consta într-o astfel de cunoastere exacta, exhaustiva si verificabila a structurii si functiei mecanismului uman, anatomic, fiziologic si psihologic, inclusiv chimia si fizica elementelor sale cunoscute, care a facut descoperite anumite legi organice si resurse de remediere; în interiorul corpului însusi, prin care natura, sub tratamentul stiintific specific practicii osteopatice, în afara de toate metodele obisnuite de stimulare straina, artificiala sau medicinala, si în acord armonios cu propriile sale principii mecanice, activitati moleculare si procese metabolice, se poate recupera de la deplasari, dezorganizari, tulburari si boli ulterioare si si-a recapatat echilibrul normal de forma si functie în sanatate si putere.”

Istoria osteopatiei subliniaza importanta gândirii logice în medicina, a principiului fundamentului fiziopatologic, a ipotezelor de diagnostic si a selectiei minutioase a tratamentului, cu respectarea regulilor deontologiei si eticii. Osteopatia este, fara îndoiala, un produs al societatii, însa nu poate lasa medicii indiferenti.

Osteopatia, pe întelesul tuturor…

Osteopatia, asadar, este o terapie manuala neconventionala, fiind latura a medicinei, care utilizeaza diferite tipuri de tehnici de manipulare fizica a structurii osoase, a tesutului muscular, visceral si fascial, pentru a restabili sau mentine micromobilitatea si micromiscarea structurilor corpului.

Numele sau deriva din greaca veche „os”( ?στ?ον ) si „durere, suferinta”( π?θος ).

Se bazeaza pe principii fundamentale pentru a îngriji pacientul în ansamblu, într-un mod global. Osteopatia tine cont de aspectele fizice, emotionale si de mediu, deoarece fiecare element care alcatuieste fiinta umana este interconectat.

Principiile Osteopatiei

“Andrew Taylor Still (1828–1917) care presupune existenta unei „ continuitati miofasciale ” – un strat de tesut care „leaga fiecare parte a corpului de orice alta parte”.

Dr A.T.Still, un om stralucitor si daruit, el s-a încapatânat în munca sa, în ciuda opozitiei enorme din partea institutiei medicale. Luând în considerare contributia sa, este bine sa ne dam seama de cunostintele medicale, pentru ca asa cum le cunoastem astazi, erau si la început.

Pentru a face fata cerintelor unora dintre colegii sai doctori, Still i-a instruit în teoriile si tehnicile sale. Acest lucru a condus, în cele din urma, la înfiintarea primului Colegiu de Osteopatie din Kirksville, în 1892. Si-a bazat scoala pe principiile fundamentale ale conceptului osteopatic si a inclus în învataturile sale toate metodele disponibile care erau utile în îngrijirea bolnavilor.

Osteopatia craniosacrala este o ramura a osteopatiei generale, care implica un tratament blând, direct si indirect, manual, ce are ca scop evaluarea si îmbunatatirea functionarii sistemului craniosacral.

Aceasta abordare este benefica persoanelor la care manipularea structurala (sau mobilizarea) este contraindicata, precum persoanele în vârsta sau femeile însarcinate.

Osteopatia craniosacrala a fost creata si dezvoltata în anii 1930 de William Garner Sutherland, un student osteopat american al dr. A.T.Still. În timpul studiilor, acesta a realizat ca anatomia structurilor craniene este realizata în asa fel încât sa permita o micromiscare între aceste structuri, existând o miscare intrinseca de expansiune/retractie, numita „Miscarea Respiratorie Primara” (MRP).

“William Garner Sutherland,DO (1873–1954) a pus bazele osteopatiei craniene, a fost un medic osteopat american si o figura importanta în medicina osteopatica americana . Câteva dintre tehnicile sale de terapie manuala sunt înca practicate astazi de catre practicienii medicinei osteopatice. Sutherland a fost primul medic osteopat care a conceptualizat abordarea craniana si a predat-o sistematic.

Cu toate acestea, Sutherland l-a recunoscut pe Andrew Taylor Still ca dezvoltator al tuturor osteopatiilor, inclusiv al abordului cranian.

Sutherland a fost prima persoana care a pretins ca a simtit o schimbare ritmica a formei oaselor craniului. Mai târziu a aplicat aceasta miscare tuturor tesuturilor corpului si aceasta miscare este agentul schimbarii în tesuturile disfunctionale. Mai târziu a numit aceasta miscare „Respiratia primara” a corpului.

”Tratamentul craniosacral permite organismului sa-si joace rolul de autoreglare si autovindecare, ajutând astfel la calmarea durerilor fizice, fie ele acute sau cronice, dar si la calmarea, eliberarea si echilibrarea tensiunilor psihoemotionale, a traumelor psihice si a echilibrului energetic.

Tehnica presupune, în mare parte, aplicarea usoara a presiunii de-a lungul coloanei vertebrale si la nivelul capului, pentru a elibera si echilibra presiunea din membranele intracraniene. Armonizarea ritmului craniosacral se va reflecta în starea de sanatate a întregului corp.

Principiul tratamentului:

Tratamentul craniosacral se face cu ajutorul sistemul nervos central, al lichidului cefalorahidian, a membranelor durale (meningele), a oaselor craniului (oase structurale si oase functionale în numar variabil) si cu ajutorul osului sacrum de la baza coloanei vertebrale.

Unul dintre punctele esentiale ale osteopatiei craniene este ca terapeutul lucreaza cu sanatatea si nu împotriva bolii, serveste ca punct de sprijin pentru organismul care se va elibera de tensiunile pe care trebuie sa le produca în mod natural, pentru a se adapta la traume, fie ele fizice sau emotionale. Cautarea originii primare a disfunctiei joaca un rol important în domeniul craniului, având în vedere existenta legaturilor diferitelor oase între ele.

Tratamentul craniosacral va actiona asupra oaselor craniului si a suturilor acestora, dar si asupra meningelui, a sistemului circulator, a sistemului nervos central si asupra diferitelor tesuturi ale organismului, precum tesuturile conjunctive, muschii si tendoanele acestora, ligamentele si viscerele.

Terapeutul va evalua, cu gratie si finete, prin palpare, libertatea de miscare a diferitelor oase craniene. Tehnicile de tratament variaza în functie de disfunctie si indicatie! Ele sunt în mare parte indirecte. Acestea permit cresterea mobilitatii tesuturilor si promovarea unei bune vascularizatii si inervatii, un drenaj sangvin si limfatic satisfacator.

Terapeutul face prize speciale pe craniu, coloana vertebrala, sacrum sau torace, relaxând aceste zone si stimulând prin miscari usoare de tractiune, sau prin inductie, curgerea fluidului dintr-un loc în altul al corpului. Miscarile practicate de terapeutul osteopat sunt foarte usoare. Cu toate acestea, pacientul simte adesea o senzatie de caldura si flux de energie, care pot radia în alt loc decât unde terapeutul are mâinile. În timpul tratamentului, pacientul se relaxeaza profund si cel mai adesea, adoarme.

Dupa tratament, organismul va putea sa integreze toate aceste noi informatii si sa-si recapete toate abilitatile de autoreglare. În zilele urmatoare sedintei, majoritatea pacientilor marturisesc ca simt o oboseala profunda, însa sanatoasa.

Avertisment: Anumite tulburari necesita o excludere prealabila a oricarei boli sau patologii subiacente!!!

Osteopatia craniosacrala (si structurala) este o abordare care ar putea fi aproape autosuficienta, deoarece actioneaza asupra tesutului profund si nu este traumatizanta, deci nu are contraindicatii sau limita de vârsta.

Aceasta terapie este extraordinar de benefica femeilor însarcinate si bebelusilor!

***Specific ca toate tensiunile, traumele, dezechilibrele psihice, emotionale, spirituale, absolut toate se întâmpla si se resimt în corp, în tesuturi, în celule, la nivel nervos - de aceea apar durerile fizice, contracturi musculare, probleme ale pielii, ochilor, articulatiilor, tesuturilor. În asemenea situatii, când deja emotia a afectat fizicul, când mintea saboteaza corpul si apar durerile si dezechilibrele endocrine, hormonale, anxietate, disfunctii tiroidiene, disfunctii de glanda hipofiza (adenom de hipofiza), epifiza, probleme metabolice care tin de pancreas, probleme hormonale care afecteaza organele genitale (ovare, prostata), aparitia depresiei si multe altele, este imperios sa apelati la un terapeut care lucreaza global, pe corp, pe tesuturi, si nu doar pe minte, asa cum lucreaza psihologii sau psihoterapeutii. Psihologii pot ajuta pâna la un anumit nivel, ceea ce tine de minte…însa, sa ne amintim ca: MINTEA ESTE GAZDUITA DE CORP! FARA CORP…ADIO MINTE! Mintea poate fi cea mai buna prietena a noastra dar si cel mai mare inamic. Pentru a ne gestiona mintea este nevoie sa ne cunoastem inteligenta corporala, sa ”facem cunostinta” cu trupul nostru si sa îi descoperim minunata existenta !

***ATINGEREA ESTE VINDECATOARE - IAR CORPUL ARE NEVOIE DE ATINGERE PENRU A SE ELIBERA DE DURERE, PENTRU A SE ECHILIBRA SI AUTOVINDECA!***

 Tehnicile Miofasciale fac trecerea de la abordarea intensa, “hard”, a corpului uman, asa cum se acceseaza în masajul clasic, la o abordare blanda, discreta, “soft”, a structurii fizice.

 Folosindu-se de proprietatile anatomice ale fasciei, tehnicile miofasciale ofera oportunitati noi de explorare a corpului uman, oferind solutii noi în abordarea si rezolvarea mai profunda si mai eficienta a diverselor probleme de sanatate.

Exista 2 întelesuri principale ale termenului fascie:

Pe lânga întelesul clasic referitor la învelisurile muschilor:

• Sistemul fascial contine si tendoanele, ligamentele, bursele, care sustin sistemul osteo-muscular si articulatiile;
• Capsulele organelor interne, peritoneul, mezenterul, care sustin organele intraabdominale;
• Pericardul, pleura, elemente ale mediastinulului, care sustin organele în cavitatea toracica;
• Foitele meningeale, din jurul creierului, maduvei spinarii si a nervilor;
• Vasele de sânge.

În sens mai larg, avand origini embriologice comune mezodermale, sistemul fascial face parte si din cartilagii, oase si ajunge sa înveleasca fiecare celula. 

Dezvoltarea lui începe la 2 saptamâni ca un gel fibros care invadeaza si înconjoara toate celulele, apoi sufera progresiv modificari de structura si întrepatrunderi, ajungând sa alcatuiasca straturile complexe prezente în organismul adult.

Considerata un tesut moale, alcatuita din:

• Colagen (generator de rezistenta)
• Elastina (generatoare de elasticitate sau flexibilitate)
• Reticulina si polizaharide (captatoare de apa), in proportii variabile, in functie de tesut si starea lui – fascia face parte din toate structurile corpului (tesuturi, organe, vase de sânge, nervi, etc) ca un tot unitar si în acest fel le coordoneaza activitatea atât direct cât si indirect.

Fascia este într-o miscare „unduitoare” continua prin componentele ei, chiar daca în aparenta corpul se pastreaza imobil, în viziune osteopatica aceasta fiind alimentata si întretinuta de ”miscarile” („pulsatiile”) sistemului nervos central.

Aceste pulsatii au o intensitate de 0,0003 μm, iar un ciclu complet de miscare, în conditii optime de functionare, variaza între 13-16 secunde.

Miscarea libera fasciala este ceea ce caracterizeaza corpurile vii si sanatoase; absenta miscarii fasciale este un atribut al nefiintei; restrictia de miscare fasciala defineste dezechilibrul functional si, ulterior, boala.

Fascia:

• Furnizeaza organismului forta, sprijin, elasticitate si amortizare;

• Creeaza si sprijina forma de baza a tesuturilor;

• Preia, distribuie si se adapteaza la stressurile fizice (suprasolicitari, traumatisme, etc); rigiditatea fasciala poate conduce la aderente, rupturi musculare, ligamentare, fracturi de stress; fibroza, atrofia, scurtarile sunt rezultate ale adaptarilor disfunctionale ( corpul se echilibreaza într-un dezechilibru)

• Înconjoara fiecare celula – fascia joaca un rol major în transportul fluidelor vitale; când este sanatoasa si hidratata fascia mentine apa la nivel celular, este maleabila si se misca bine în timpul mobilizarilor; starea de hidratare a fasciei permite schimburile nutritive si a produsilor de metabolism; în caz contrar ea devine rigida, fibrotica si aderenta la celulele si tesuturile din jur – perturbând hranirea celulara.

• Functioneaza ca un amortizor pentru socuri prin capacitatea ei de a se transforma de la o consistenta solida la una de tip gel (pe baza proprietatilor elementelor ei componente si în cazul unei hidratari adecvate); aceasta actiune se refera si la organele interne.

• Ca o structura arhi-raspândita în organism fascia are interconexiuni cu meridianele energetice, de cele mai multe ori punctele esentiale de restrictie fasciale fiind puncte blocate de pe meridiane.

O fascie care nu se poate adapta corespunzator la solicitari, fascia disfunctionala (deshidratata, rigidizata, tensionata deja, etc) – poate suferi leziuni severe; ea poate sa se erodeze, sa se calcifieze; poate conduce la modificari posturale si chiar dezalinieri structurale, poate disloca oase; se poate genera toxicitate, sensibilitate locala si durere, aceasta putând fi resimtita si la distanta de zona afectata; fascia afectata poate fi cauza de pierdere a flexibilitatii, tulburari de mers, dislocare de organe, oboseala, depresie; este accelerat procesul de îmbatrânire.

Contracturile musculare coexista cu tensionari fasciale, abordarile fasciale conducând la decontracturare rapida.

Traumatismele, se transmit la distanta de locul afectat, modificând tensiunea si, implicit flexibilitatea, cu repercursiuni pe structurile/organele locale; si astfel se pot explica corelarile între organele interne si structuri somatice aflate la distanta.

Fascia este o structura implicata în toate dezechilibrele functionale si structurale ale corpului viu de unde si impactul imens terapeutic pe care îl are abordarea ei.

Trebuie mentionat ca majoritatea tipurilor de masaj interactioneaza fascial, dat fiind faptul ca tesutul fascial se regaseste în toate structurile copului, dar exista masaje dedicate acestei structuri care scurteaza foarte mult timpul de lucru si maximizeaza eficienta terapeutica.

Fiind o terapie care permite lucrul la distanta, datorita faptului ca între lanturile miofasciale din corp exista o simbioza perfecta, nu am întâlnit contraindicatii în practica terapeutica.

*Recomandarea este sa va hidratati corespunzator înainte de terapie, cel putin 1 L de apa.

Ce este Osteopatia viscerala?

Osteopatia viscerala reprezinta un întreg set de tehnici efectuate pe diferite organe ale corpului uman.

În timp ce teraputii/osteopatii care efectueaza osteopatie structurala lucreaza predominant la echilibrul muschilor, oaselor, ligamentelor si tendoanelor, terapeutii specializati pe visceral iau în considerare atât miscarile cât si calitatea organelor interne (numite si viscere: stomac, ficat, intestine, plamâni etc.) pentru a trata implicit spatele, gâtul, problemele cu umerii si picioarele.

Viscerele sunt organele care umplu cavitatile corpului, cum ar fi cavitatea toracica, abdominala si pelvina.

Osteopatia viscerala va actiona, asadar, asupra organelor precum ficatul, stomacul, plamânii, inima, intestinele, rinichii, sistemul urogenital etc.

Toate aceste organe sunt conectate între ele cu muschii, ligamente si cu structurile osoase din jur.

Terapeutul va simti sub degete un tesut care si-a pierdut elasticitatea si contractibilitatea.

Aceasta tensiune mecanica va perturba mobilitatea si buna functionare a tesuturilor din jur, ceea ce va provoca o leziune membranoasa.

Aceste leziuni sunt adesea rezultatul unor traume directe si indirecte, un factor psiho-emotional sau secundar unei boli inflamatorii.

Un tesut sau o membrana care si-a pierdut elasticitatea creeaza o problema mecanica generala si apoi, aparitia unui simptom. Acest simptom poate fi la distanta de leziunea initiala.

Aceasta aparitie poate fi foarte puternica si brusca, chiar disproportionata fata de trauma experimentata cel mai recent. De exemplu, durerea lumbago s-a dezvoltat în urma unei miscari foarte simple. Invers, un blocaj vertebral, poate provoca si o tulburare viscerala!

Trebuie sa fim atenti la diferitele semnale pe care ni le trimite corpul!

În lumea occidentala ne place sa distingem spatele de fata, susul de jos, uitând adesea ca trupul actioneaza ca o singura unitate!!!

Terapeutii specializati se uita întotdeauna la întregul trup, pentru a întelege sursa durerii, mai exact, ei privesc dincolo de zona simptomatica. În timp ce altii ar privi întotdeauna mai întâi aspectele mecanice ale unei leziuni, ei trebuie sa contemple alte aspecte ale corpului. Daca pacientul nu raspunde la acea prima linie de actiune structurala, trebuie sa tinem cont de aspecte suplimentare ale sanatatii pacientului si sa le abordam.

Când vine vorba de osteopatia/terapia viscerala, terapeutii aplica aceeasi abordare. Stomacul si ficatul sunt suspendate de ligamente, la diafragma. Deci, atunci când aceasta nu se misca eficient, afecteaza structurile care sunt atasate de ea.

Un bun exemplu ar fi atunci când ne confruntam cu situatii stresante. Adesea, în aceste cazuri, dezvoltam un model de respiratie superficiala. Daca diafragma nu se misca corect, stomacul, ficatul, pancreasul, intestinele, vor fi afectate. Pe termen lung, poate duce la arsuri de stomac, hernie hiatala, dureri de stomac sau probleme digestive. Si mai jos, ar putea duce si la dureri cornice de spate.

Cum poate provoca abdomenul dureri de spate?

Stomacul, ficatul, intestinele si alte viscere sunt partial inervate de nervi care ies din maduva spinarii (gazduita în coloana vertebrala). Dar traiectul nervos merge în doua sensuri: spre stomac care trimite, la rândul sau, mesaje înapoi si maduva spinarii, de aceea medicina traditionala chineza numeste abdomenul “al doilea creier sau creier emotional”. Daca durerea este constanta si cronica, stomacul va „bombarda” nivelul maduvei spinarii (prin nervul splanhnic mare) de mesaje care ar putea fi interpretate ca durere musculara în mijlocul spatelui de catre creier.

De aceea ne intereseaza sa stim de la pacient obiceiurile alimentare, intolerantele alimentare si antecedentele de posibile boli. Pot avea un impact direct asupra spatelui. Acelasi lucru este valabil si pentru problemele de intestine si oricare alte viscere, inclusiv cele urinare si ginecologice.

Asadar, este zona viscerala un aspect important în buna functionare a trupului?

Este cu siguranta un aspect pe care nu îl putem ignora! Toate viscerele au un rol fiziologic puternic în sanatatea noastra! Noi absorbim vitaminele din intestine. Ficatul detoxifica organismul. Pancreasul produce insulina care reduce nivelul de zahar din corpul nostru. Buna lor functiune este necesara pentru bunastarea fiintei umane.

De asemenea, merita mentionat faptul ca organele interne sunt expuse si vulnerabile la emotii si sanatatea mintala. Inima bate mai repede când va este frica. Puteti experimenta „fluturi” în stomac. Stresul la interviu sau la examen va poate face miscarile intestinale mai frecvente. Traumele emotionale îsi pot lasa urme si pe viscere, si pot afecta biomecanica din jurul acesteia. Ignorarea acestor aspecte ar însemna ignorarea din ce este facuta fiinta umana: o întreaga unitate simpla, cu laturile ei emotionale si fizice.

De aceea, Osteopatia este considerata o terapie alternativa, holistica. În Medicina alternativa, privim si tratam persoana ca un întreg, nu ca parti ale întregului!

Osteopatia, în general, este o terapie manuala neconventionala, fiind latura a medicinei, care utilizeaza diferite tipuri de tehnici de manipulare fizica a structurii osoase, a tesutului muscular, visceral si fascial, pentru a restabili sau mentine micromobilitatea si micromiscarea structurilor corpului.

În sectiunea de OSTEOPATIE GENERALA gasiti mai multe detalii despre istoria si specificatiile osteopatiei.