Advanced Gentle Dentist - Clinica stomatologica, Bucuresti

Desi dintii de lapte ocupa un loc pe arcada pe o perioada limitata, ei trebuie îngrijiti la fel de bine sau chiar mai mult decât dintii definitivi, deoarece ei nu sunt niste dinti în miniatura, ci au o gramada de particularitati. Te invitam sa citesti tot ce ai nevoie sa stii despre dintii copilului tau, aflând raspunsuri la toate întrebarile si curiozitatile pe care le poti avea.

Ce sunt dintii de lapte (temporari)?

Dintii temporari sau dentitia primara reprezinta primul set de dinti din viata unui om, care îl însotesc înca din perioada diversificarii, pâna în clasa I, aproximativ. Ei se mai numesc si dinti de lapte datorita culorii lor deosebite, asemanatoare laptelui, de altfel o culoare mult mai deschisa fata de dintii definitivi. Toti dintii de lapte sunt schimbati cu cei definitivi, exceptie o face situatia în care exista o anodontie (absenta mugurelui dintelui permanent), când este posibil ca un dinte de lapte sa stea pe arcada dentara mai mult decât este normal.

Când ies dintii de lapte? - Eruptia dintilor temporari

Nu exista date fixe care sa stabileasca exact vârsta eruptiei fiecarui dinte în parte, deoarece copiii sunt diferiti, iar eruptia este un proces complex, care nu respecta întotdeauna ordinea si timpul. De aceea, datele eruptiei sunt relative si pur orientative, pentru a sti când sa te astepti la un nou puseu. În general, dintii de lapte îsi încep eruptia în jurul vârstei de 6 luni, însa variaza foarte mult.

Unii bebelusi sunt mai grabiti decât altii, astfel ca la 4 sau la 5 luni apare deja primul dinte si nu e nimic în neregula. De obicei, primul care îsi face aparitia este incisivul central inferior. De asemenea, la unii copii, primul dinte poate erupe abia la 9-12 luni, iar unele studii de specialitate recente, ne arata ca eruptia poate începe chiar si la 15 luni, fara a fi vreo boala sistemica sau vreo afectiune la mijloc.

Între 6-12 luni ne asteptam la eruptia incisivilor centrali  si a celor laterali. În jurul vârstei de 12-16 luni, ar trebui ca bebe sa aiba 8 dinti.

În urmatoarea perioada, ne asteptam la eruptia primilor molari de lapte, care poate începe în jurul vârstei de 13-14 luni, dar la fel de normal este ca ei sa îsi înceapa eruptia si în jurul vârstei de 18-19 luni.

Urmeaza aparitia caninilor, care va avea loc între 16-22 luni, iar apoi cel de-al doilea molar de lapte care începe la aproximativ 2 ani si poate continua pâna la 2 ani si jumatate.

Gingia înainte de eruptia dentara

Chiar daca nu exista dinti în cavitatea orala, tesuturile existente trebuie îngrijite, acestea fiind:

• limba;
• obraji;
• gingii

Gingiile normale au o culoare rozalie, sunt suple si fara leziuni. Un semn premergator eruptiei dentare este reprezentat de modificarea culorii acesteia într-o culoare rosie intensa, alaturi de inflamatie. Se numeste gingivita de eruptie si nu ridica probleme mari, nefiind un motiv de îngrijorare.

Gingiile trebuie curatate, chiar daca dintii nu sunt înca prezenti. Poti apela la comprese sterile sau servetele cu xilitol, curatând usor tesuturile amintite, de 2 ori pe zi. Este important sa faci asta, pentru a obisnui bebelusul cu aceste senzatii, pregatindu-l pentru momentele când va avea dinti. Vei gasi tot ce trebuie despre gingii si afectiunile acestora aici.

Câti dinti are un copil?

Dentitia de lapte este formata din 20 dinti, spre deosebire de cea definitiva, care are 28 sau 32 dinti (cu tot cu maselele de minte). Spre deosebire de dintii unui adult, un copil are:

• 4 incisivi centrali – 2 superiori, 2 inferiori;
• 4 incisivi laterali – 2 superiori, 2 inferiori;
• 4 canini – 2 superiori, 2 inferiori;
• 8 masele de lapte, câte 4 pe fiecare arcada. Ele tin locul premolarilor, care vor înlocui molarii de lapte. De aceea, în dentitia temporara nu exista premolari.

Când cad dintii de lapte? - Eruptia dintilor permanenti

Dintii de lapte încep sa se schimbe cu dintii permanenti, începând cu vârsta de 6-7 ani.  Exceptia o fac însa molarii de 6 si 12 ani, care nu schimba vreun dinte, ci ies în spatele maselelor de lapte. În jurul vârstei de 6-7 ani ne asteptam la eruptia incisivilor centrali inferiori, care se continua cu cea a centralilor superior, a incisivilor laterali superiori si inferiori, pâna la aproximativ 9 ani.

Primii premolari, cei care schimba primele masele de lapte, ies pe arcada între 10-12 ani, iar premolarii 2 îsi fac aparitia pe arcada ceva mai târziu, în jur de 11-12 ani. Caninii variaza ca vârsta de eruptie, între 9-12 ani, uneori chiar 13 la baieti.

Molarul de 12 ani, dupa cum îi spune numele, erupe la 12-13 ani, iar molarii de minte erup mai târziu, între 18-25 ani.

Îngrijirea dintilor de lapte

Desi dintii temporari sunt schimbati, îngrijirea lor este extrem de importanta, atât pentru dezvoltarea corecta a oaselor maxilare, a limbajului, cât si pentru o masticatie corecta. Îngrijirea dintilor de lapte trebuie sa înceapa înca de la primul dinte aparut, cu ajutorul unei periute de dinti si pastei cu fluor.

Se recomanda ca periuta de dinti sa fie de mici dimensiuni si soft (moale), pentru a nu rani gingiile si nu sunt indicate degetarele sau periutele din silicon, deoarece nu curata corespunzator. Pasta de dinti aleasa pentru copiii cu vârsta de pâna la 3 ani trebuie sa contina 1000 ppm Fluor, iar ca alternativa a acestuia, putem alege o pasta cu hidroxiapatita. Cantitatea de pasta folosita va fi cât un bob de orez.

Pentru copiii mai mari de 3 ani, alegem o pasta cu 1000 ppm F sau chiar mai mult, daca exista un risc carios mare si vom folosi o cantitate de dimensiunea unui bob de mazare.  Totodata, imediat ce dintii de lapte se ating, trebuie folosita ata dentara, înainte de periaj, pentru a îndeparta resturile alimentare dintre dinti si apoi urmeaza periajul, care va curata acele suprafete. Peste 6 ani, putem trece la pastele de dinti pentru adulti, cu 1500 ppm F, în aceeasi cantitate.

Caria de biberon

Încadrata în caria precoce a copilariei, caria de biberon afecteaza copiii înca de dinainte de a împlini 1 an si poate avea efecte devastatoare asupra danturii copilului. Ea se manifesta prin aparitia demineralizarilor la nivelul incisivilor de pe arcada superioara si pe fata dinspre limba a maselelor de pe arcada inferioara. Folosirea prelungita a biberonului face ca laptele sa stagneze pe dinti, ducând astfel la demineralizare. În timp, aceasta se transforma în carii adevarate, care vor distruge dintii.

Dinti de lapte macinati / cariati

O carie nu apare niciodata din cauza actiunii unui singur factor. Dieta, igiena orala, structura particulara a dintilor de lapte si obiceiurile copilului si ale familiei contribuie foarte mult la progresia rapida a cariilor. Atunci când dintii de lapte se macina (fenomen frecvent la dintii frontali), recomandarea este:

• descoperirea obiceiurilor care au dus la formarea cariilor severe;
• modificarea obiceiurilor de dieta si igiena;
• adoptarea unor masuri care, în prima faza, opresc evolutia cariilor;
• tratarea cariilor si restaurarea dintilor cu ajutorul obturatiilor (plombelor) sau a coroanelor pedodontice preformate (daca nu mai exista suficienti pereti care sa sustina o plomba).

Demineralizare dinti de lapte

Având o structura mai fragila si un smalt mai subtire, dintii de lapte pot suferi demineralizari, care apar tot din cauza unor obiceiuri nu foarte sanatoase sau pe seama unor defecte de structura ale dintelui. În aceasta situatie, se recomanda fluorizari si tratamente preventive, care sa ajute la remineralizarea si oprirea evolutiei acestora catre carii.

Când trebuie sa apelezi la medicul pedodont?

Prima vizita la medicul pedodont trebuie facuta atunci când apare primul dinte pe arcada sau în jurul vârstei de 12 luni. Medicul va povesti parintilor cum sa perieze dintii copilului, ce pasta de dinti este adecvata si moduri în care se poate face igiena, astfel încât sa fie usor si placut atât pentru parinte, cât si pentru copil. Vizitele periodice la copii se fac, de regula, la fiecare 3 luni, deoarece este aparitia unei carii poate fi descoperita în timp util si luate masurile necesare pentru ca aceasta sa nu avanseze. De asemenea, medicul pedodont poate recomanda si proceduri usoare, de igienizare, pentru ca cei mici sa se adapteze atmosferei din cabinet si sa se obisnuiasca cu sunetul si senzatiile din timpul unei proceduri stomatologice. Poti accesa acest link pentru mai multe informatii.

Dinti permanenti crescuti în spatele celor de lapte

De multe ori, parintii vin îngrijorati în cabinet, deoarece copilul are doua rânduri de dinti, iar cel mai frecvent, dintii de lapte se misca foarte putin sau chiar deloc. Acest lucru se întâmpla des în cazul incisivilor de pe arcada inferioara. Nu este un motiv de îngrijorare. Daca dintele definitiv care creste în spatele celui de lapte abia si-a început eruptia, copilul este încurajat sa se joace cu dintele de lapte, pentru a-l face sa se miste pâna cade. Daca, dimpotriva, dintele permanent a crescut destul de mult, iar dintele de lapte nu se misca, se recomanda extractia acestuia, pentru a face loc celui definitiv. Dintele definitiv se va repozitiona în locul corect, cu ajutorul miscarilor naturale ale limbii de împingere catre în fata, astfel ca modificarile nu sunt permanente.

Dinti de lapte care nu cad

În anumite cazuri, desi copilul a depasit etapa în care un anumit grup de dinti trebuia schimbat, acest lucru nu se întâmpla. Dintii de lapte nu cad din mai multe motive:

• eruptia dintilor de lapte a fost întârziata, cu primul dinte care a iesit târziu;
• pozitia incorecta în os a dintelui definitiv, care nu poate erupe;
• absenta mugerului dintelui definitiv.

Pentru a observa care dintre aceste cauze este valabila pentru copil, se va face o radiografie panoramica si astfel, vor fi descoperite problemele existente.

Dinti permanenti care nu mai ies

Chiar daca dintii de lapte cad la momentul potrivit, uneori dintii definitivi se lasa asteptati. Poate fi vorba, în acest caz, de o gingie groasa în dreptul acelui dinte care trebuie sa erupa, astfel ca dintelui îi este dificil sa sparga mucoasa. O alta cauza este data de pozitia dificila a dintelui în os, care îi face imposibila aparitia pe arcada. Si, bineînteles, atunci când a trecut o perioada lunga de când dintele de lapte a cazut, se ia în calcul si absenta mugurelui dintelui permanent, care poate fi decelata doar prin radiografie dentara.

Informatii generale

Cariile dentare reprezinta una dintre cele mai comune probleme de sanatate orala la nivel global si afecteaza un numar semnificativ de copii, regasindu-se la 46.2% din dintii de lapte si la 53.8% din dintii permanenti proaspat erupti. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) si altor studii, cariile dentare la copii ramân o problema de sanatate publica majora în multe tari, atât dezvoltate, cât si în curs de dezvoltare, la care se remarca lipsa constientizarii asupra importantei sanatatii cavitatii orale si un acces mai redus la îngrijire de specialitate.

Ce sunt cariile dentare si cum se formeaza?

Procesul de formare a cariilor dentare este complex si multifactorial, implicând bacterii, dieta si igiena orala. Întelegerea acestui proces este esentiala, deoarece poate contribui la prevenirea si tratarea cariilor.

Primul pas în producerea cariilor este formarea placii bacteriene – un film lipicios si incolor format, în principal, din bacterii si resturi alimentare care se depun pe suprafata dintilor. Aceasta se formeaza atunci când bacteriile din gura se hranesc cu zaharuri si carbohidrati din alimentele consumate. Bacteriile metabolizeaza acesti nutrienti, formând acizi. Acizii produsi de bacterii încep sa erodeze (demineralizeze) smaltul dintilor, care este stratul dur exterior al dintelui. Astfel, se pierd mineralele esentiale, cum ar fi calciul si fosfatii, ceea ce duce la slabirea si deteriorarea smaltului.

Pe masura ce procesul de demineralizare continua, se formeaza o cavitate (o gaura) în smalt. Initial, aceasta poate fi doar o mica deteriorare a suprafetei, dar poate progresa în profunzime catre straturile interne ale dintelui, fiind reprezentate de dentina sau chiar pulpa dintelui (structura care cuprinde nervul dintelui si vasele de sânge).

Cauzele aparitiei cariilor dentare la copii

• Igiena dentara precara: lipsa unui periaj regulat (de 2 ori pe zi), cu pasta de dinti cu fluor, îi poate permite placii bacteriene sa se acumuleze pe dinti, crescând riscul de dezvoltare a cariilor. De asemenea, neutilizarea atei dentare poate lasa resturi de alimente si placa între dinti, putând duce la formarea cariilor interdentare.
• Consumul excesiv de alimente dulci sau acide: consumul frecvent de dulciuri, bauturi racoritoare, sucuri de fructe si alte alimente bogate în zahar contribuie la formarea cariilor. Totodata, dulciurile si alimentele rafinate reprezinta un pericol pentru integritatea dintilor, în special daca sunt consumate zilnic.
• Lipsa de fluor în apa potabila: consumul de apa care nu este fluorizata sau folosirea unei paste de dinti fara fluor poate creste riscul de carii, deoarece fluorul ajuta la întarirea smaltului, oferind carioprotectie prin sporirea proceselor de remineralizare. În prezent, foarte putine regiuni din tara noastra mai au apa fluorizata.
• Secretie salivara în cantitate mica: o secretie salivara redusa poate contribui la aparitia cariilor. Saliva are rolul de a curata în permanenta suprafetele dentare, având si rol antiseptic, antibacterian si de autocuratire, alaturi de limba.
• Demineralizarea dintilor de lapte, imediat dupa eruptia lor: desi primul factor incriminat este igiena dentara insuficienta, lipsa anumitor vitamine sau minerale poate avea drept consecinta aparitia si evolutia demineralizarilor. Poti afla mai multe despre demineralizari, chiar aici.

Factori de risc pentru aparitia cariilor dentare 

• Vârsta: copiii si adolescentii reprezinta grupuri de vârsta cu o igiena orala mai putin riguroasa, din cauza lipsei constientizarii si sunt mai predispusi la un consum mai mare de dulciuri si bauturi îndulcite si acidulate..
• Fumatul si utilizarea produselor din tutun, precum tutunul de mestecat, pot contribui la problemele dentare. În general, fumatorii au igiena dentara mai precara, iar fumatul se manifesta, de cele mai multe ori, la nivelul gingiilor, afectând circulatia vaselor de sânge de la nivelul acestora.
• Pozitia dintilor: alinierea incorecta a dintilor sau o muscatura nepotrivita, pot contribui la acumulari mari de placa bacteriana. Dintii înghesuiti, spre exemplu, nu permit curatarea optima a tuturor suprafetelor si nici patrunderea salivei sau a limbii, pentru a promova autocuratirea.
• Anumite afectiuni medicale, precum cele care reduc fluxul de saliva: saliva contribuie la neutralizarea acizilor si la spalarea resturilor de alimente. Bolile sau medicamentele care reduc productia de saliva pot creste riscul de carii. Boala de reflux gastroesofagian se manifesta prin arsuri retrosternale si regurgitatii, astfel ca prin sucurile gastrice care ajung în cavitatea orala, smaltul este erodat si distrus progresiv.

Cum stii ca cel mic are carii dentare

De obicei, cariile dentare la copii, în fazele incipiente, nu sunt descoperite, deoarece nu dor decât în stadii avansate. Ca parinte, este absolut esential ca, pâna la vârsta de 7-8 ani cel putin, sa intervina în realizarea igienei si la observarea atenta a dintilor copilului. Iata ce putem observa:

• Durerea de dinti sau gingii inflamate: în special când se discuta despre carii interdentare, papila interdentara (gingia dintre doi dinti sau dintre doua masele) se inflameaza si devine foarte dureroasa, în momentul în care resturi de alimente se blocheaza între dinti. Durerea, pe de alta parte, apare destul de târziu, când caria este foarte avansata.
• Sensibilitate dentara (la rece sau cald): daca cel mic se plânge de durere sau disconfort atunci când manânca alimente dulci, reci sau calde, acesta ar putea fi un semn al cariilor.
• Pete închise la culoare: cel mai adesea, acestea pot fi observate la nivel interdentar sau ocluzal (suprafata folosita la masticatie) unde, prin transparenta smaltului, se observa o pata gri sau maro, fiind un semn al cariilor interdentare. De asemenea, cariile incipiente se pot manifesta prin pete albe, mate, semn al demineralizarilor.
• Respiratie urât mirositoare: când se formeaza o cavitate (gaura) în dinte sau între dinti, în cazul cariilor interdentare, se aduna resturi alimentare, care se îndeparteaza cu greu si, ramânând acolo mai mult timp, ajung sa fermenteze, aparând astfel un miros neplacut al cavitatii orale.

Câte tipuri de carii dentare exista la copii?

În functie de nivelul la care se întind cariile sau localizarea acestora, acestea pot fi de mai multe tipuri, unele dintre ele fiind mai grave sau mai complicate decât altele.

Tipuri de carii dentare în functie de gravitate

• Superficiale – mai sunt cunoscute si sub numele de demineralizari si reprezinta stadiul initial al cariei, caracterizat prin aparitia unor pete albe opace pe suprafata smaltului. Pata alba indica demineralizarea smaltului, dar fara formarea unei cavitati.
• Medii – dupa demineralizarea smaltului, evolutia cariei are loc spre dentina, care nu este la fel de dura ca smaltul. Astfel, cariile medii se întind în smalt si prima jumatate a dentinei.
• Profunde – cariile profunde se întind pâna în apropierea nervului, existând pericolul de a ajunge la acesta, afectând integritatea lui.

Tipuri de carii dentare în functie de locul unde aparCarii coronare sau carii pe suprafata ocluzala

Sunt frecvente la copii, în special în perioada 6-12 ani, când apar maselele definitive, iar copiii obisnuiesc sa se împotriveasca ajutorului primit de la parinti pentru realizarea igienei dentare.  Acest tip de carie se dezvolta în santurile si gropitele dintilor posteriori, deoarece acestea sunt dificil de curatat si pot acumula resturi alimentare si placa bacteriana.

Carii pe suprafetele laterale ale dintelui

Ele apar, de obicei, la dintii de lapte, din cauza neutilizarii atei interdentare. Acestea apar între dinti, unde placa bacteriana si resturile alimentare se pot acumula usor. Cariile interproximale sunt mai dificil de detectat în stadiile initiale fara radiografii dentare, deoarece nu sunt vizibile la inspectia orala obisnuita.

Carii de colet (în apropierea gingiei)

Acest tip de carie se dezvolta la nivelul sau sub linia gingivala. Pot fi cauzate de o igiena orala slaba, de alimentatia bogata în zahar si sunt agravate de retractia gingiilor, deoarece cementul (echivalentul smaltului pe suprafata radacinii), este expus mediului oral. În mod normal, aceste carii nu sunt atât de dese, deoarece suprafetele nu retin placa bacteriana, fiind astfel zone cu risc redus.

Carii secundare

Apar în jurul unei obturatii (plombe existente), din cauza vechimii acesteia, igienei precare sau din cauza fracturarii plombei. În cazul în care plomba este veche, materialul se contracta în timp, lasând un spatiu (nu mereu vizibil cu ochiul liber), prin care saliva, bacteriile si resturile alimentare se pot infiltra. Acest lucru poate duce la aparitia unei noi carii.

Caria de biberon

Cariile de biberon sunt un tip special de carii, care afecteaza dintii de lapte la copiii mici, adesea cauzate de expunerea prelungita a dintilor la lichide dulci, cum ar fi laptele, sucurile de fructe sau lapte praf, mai ales în timpul somnului. Acestea se manifesta prin aparitia unor demineralizari în apropierea gingiei, în special pe incisivii temporari (centrali si laterali). Acest tip de carie evolueaza extrem de rapid, daca nu sunt masuri de oprire a evolutiei si duc la pierderea timpurie a dintilor de lapte.

Diagnosticul cariilor dentare pe dintii de lapte

Pentru a mentine sanatatea dintilor copiilor, este necesar ca ei sa fie adusi constant la medicul pedodont, începând consultatiile înca de la aparitia primului dinte. Controlul se face la 3-4 sau 6 luni (în functie de necesitate) si sunt monitorizate atât eruptiile dentare, cât si igiena, rutina si starea dintilor.

La acest control, daca medicul pedodont va suspecta vreo carie, poate oferi o trimitere catre radiologie, pentru a obtine mai multe detalii despre profunzimea cariilor si existenta altora care nu se vad la examinarea clinica. Radiografia este cel mai bun instrument pentru diagnosticul cariilor, iar parintilor nu trebuie sa le fie teama de radiatii, deoarece nivelul acestora a fost considerabil redus odata cu modernizarea aparatelor de radiologie. Daca ai nevoie de o consultatie pentru copilul tau, ne poti gasi în clinica din Unirii sau în cea din Dorobanti.

Cum se trateaza cariile dentare la copii? Metode de tratament

În general, cariile la copii se trateaza asemanator precum cele ale adultilor. Se iau întotdeauna în considerare urmatorii factori în tratarea cariilor:

• nivelul de cooperare al copilului;
• profunzimea cariei;
• timpul pâna la exfolierea (caderea) dintelui.

În unele cazuri, daca dintele se misca si sunt mai putin de 6 luni pâna acesta va cadea, se prefera temporizarea tratamentului, pâna când acesta cade sau va fi extras. Daca, dimpotriva, dintele are mai mult de 1 an de rezistat pe arcada, acesta va fi tratat pentru a mentine spatiul necesar viitorului dinte permanent.

Cariile simple necesita un tratament simplu, de îndepartare a tesuturilor alterate (smalt, dentina), apoi se dezinfecteaza si se aplica o obturatie coronara (plomba), care înlocuieste tesuturile pierdute. Cariile complicate implica si nervul, iar pentru o astfel de carie este necesar tratamentul de canal. Acesta se realizeaza în mai multe etape, pentru a evita anestezia locala si este o procedura nedureroasa.

Cum previi aparitia cariilor dentare pe dintii si maselele de lapte

Caria, la orice vârsta, apare în urma unui cumul de factori. Daca tu, ca parinte, reusesti sa reduci cât de mult se poate expunerea la acesti factori, riscul aparitiei cariilor poate fi mult diminuat. Hai sa vedem ce putem face, pentru a ajuta copiii sa nu se confrunte cu cariile dentare. Vom tine cont de:

• Igiena orala corespunzatoare: acest lucru înseamna periajul dintilor de minimum 2 ori pe zi, cu ajutorul unei periute adecvate vârstei copilului. De asemenea, vom apela si la mijloacele suplimentare de igiena, precum ata dentara sau dusul bucal. Curatarea interdentara este absolut necesara imediat ce dintii încep sa se atinga între ei.
• Dieta sanatoasa: este extrem de importanta, în special în ceea ce priveste consumul excesiv de carbohidrati rafinati. Desi nu putem sa ferim copiii de toate dulciurile, limitarea consumului acestora, în special în primii 2 ani de viata, reduce nu doar riscul de aparitie a cariilor, ci si pe cel de obezitate în viata matura.
• Vizitele regulate la dentist: la copii, cariile au o evolutie extrem de rapida. Asadar, spre deosebire de adulti, vizitele periodice trebuie facute la fiecare 3-4 luni, pentru a depista din timp un proces carios.
• Aportul suficient de fluor: la noi în tara apa nu mai este fluorizata, cu exceptia câtorva zone limitate. Astfel, necesarul de fluor este luat exclusiv din pasta de dinti si din alte produse de igiena dentara. În functie de vârsta copilului, se alege o pasta corespunzatoare de dinti, care va fi un aliat foarte important în reducerea riscului carios.

Probabil multi dintre noi ne-am pus întrebarea ce este acea „ata de sub limba”, asa cum este denumita în mod popular. Stiintific poarta denumirea de fren, un tesut moale cu rol restrictiv în ceea ce priveste miscarile facute de organele mobile ale corpului uman, spre exemplu limba sau buza.

Exista 2 tipuri de fren în cavitatea orala:

• lingual (pozitionat sub limba): cel care leaga limba de osul mandibular;
• labial (aflat sub buza): cel care leaga mijlocul buzei de osul maxilar/osul mandibular.

Frenul lingual, la randul sau, poate fi:

I. Fren lingual anterior – este scurt si tine vârful limbii anterior limitând miscarile limbii;

În unele cazuri, limba poate fi legata cu ajutorul frenului pâna la vârful ei (uneori fiind implicat chiar si vârful).

Din cauza acestor complicatii pot aparea:

• Imposibilitatea alaptarii corecte la sugari – nu se poate atasa corect la sân si nu se poate hrani corespunzator si suficient.
• Probleme cu articulatia corecta a cuvintelor;
• Probleme legate de masticatie;
• Eruptia dintilor în pozitii anormale;

II. Fren lingual posterior – este mai lung si permite o pozitie mai posterioara a vârfului limbii si, implicit, miscari mai ample ale acesteia.

Complicatiile frenului posterior se dezvolta mai târziu:

• Probleme în procesul alaptarii – nu poate sa se ataseze la sân si nu manânca destul;
• Deformarea totala a fizionomiei copilului – acest lucru se întâmpla din cauza ca frenul posterior este mult mai gros. Cu ajutorul limbii, trage toate structurile fetei ajungându-se la deformarea fizionomiei copilului;
• Imposibilitatea adaptarii  protezelor dentare la adulti.

În toate aceste cazuri pacientii pot fi ajutati prin realizarea unei frenectomii.

Ce este frenectomia si cum se realizeaza?

Frenectomia este interventia de îndepartare a frenului lingual sau labial si se poate realiza pe cale chirurgicala (metoda clasica cu bisturiul/foarfeca) sau cu ajutorul laserului, o procedura minim-invaziva.

Care sunt avantajele frenectomiei cu ajutorul laserului ?

• Interventie minim-invaziva, fara bisturiu si fara fire de sutura.
• Precizie si siguranta în timpul interventiei, precum si confortul celui mic.
• Nu necesita anestezie generala si se diminueaza mult cantitatea de anestezic local (ocazional, se poate efectua doar cu anestezic topic).
• Sângerarea este redusa considerabil.
• Reluarea rapida a functiilor de fonatie si masticatie.
• Timpul de recuperare si disconfortul ulterior sunt mult reduse.
• Bebelusul poate fi pus la sân imediat.

Dupa acest tip de interventie va trebui sa se tina cont de recomandarile medicului privind igiena si realizarea unor exercitii pentru a obtine un rezultat cât mai bun.

Când se poate realiza frenectomia?

Aceasta poate acea loc în orice moment al vietii, dar se recomanda ca interventiile (fie cea clasica, fie cea cu laser) sa fie realizate cât mai devreme. Când copilasul este înca mic, vindecarea este mult mai rapida, iar interventia mai usor de suportat.

Cum îmi pot da seama ca bebelusul meu are nevoie de un consult de specialitate în privinta unei frenectomii?

• Se îneaca atunci când suge sau face pauze foarte dese în timpul alaptarii.
• Mai degraba mesteca decât suge, atunci când este atasat la sân.
• Pierde lapte pe la colturile gurii.
• Se agita la sân.
• Are un somn foarte agitat.
• Nu creste suficient în greutate, desi îl alaptezi foarte des.
• Nu poate fixa gura pe sân, suzeta sau biberon.
• Nu-si poate deplasa limba dintr-o parte în alta a gurii.
• Nu poate atinge cu limba cerul gurii sau gingia de sus.
• Prezinta reflux gastroesofagian sau colici.

De asemenea, si mamele se pot confrunta cu probleme determinate de frenul scurt al bebelusului:

• Mameloane sângerânde, crapate sau cu rani.
• Mastita sau umflaturi.
• Canale înfundate.
• Disconfort crescut la alaptare.

Efectele pozitive ale frenectomiei linguale:

• Copilul va beneficia de o nutritie corecta– dispare complet problema alimentatiei si, astfel, copilul se va hrani corect, suficient si se va linisti.
• Copilul se va bucura de o viata sociala activa– dispar defectele de pronuntie la vârsta de 2-3 ani când are loc integrarea în societate.

Cum efectuam frenectomia la Gentle Dentist?

La noi, toate frenectomiile sunt realizate cu ajutorul laserului deoarece laserul reprezinta cea mai moderna & blânda metoda de terapie în stomatologie.

Este minim invaziv, respecta integritatea tesuturilor, este mult mai usor de acceptat de catre copii si perioadele de vindecare sunt mult mai scurte & mai usoare pentru cei mici, fara sa aiba efecte adverse sau dezavantaje.

Pentru detalii si programari adreseaza-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializati în stomatologia laser în Germania si în Statele Unite.

Antecedentele dureroase sau neplacute suferite de un copil în cabinetul de medicina dentara pot avea influente negative asupra psihicului acestuia, ducând la dezvoltarea unor fobii, a acceselor de anxietate si, uneori, chiar la atacuri de panica. În ajutorul nostru, pentru a putea realiza în conditii de siguranta tratamentele dentare, vine tehnica anesteziei generale asistate ATI.

Anestezia generala asistata ATI reprezinta o forma complexa si completa de anestezie si se bazeaza pe 4 principii ce actioneaza simultan:

• Somn profund – starea de inconstienta pe care pacientul o are în timpul anesteziei generale;
• Anxioliza si amnezie – starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au înaintea operatiei va fi mult diminuata. Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut în sala de operatie, fara a afecta memoria de fond;
• Analgezie (lipsa durerii) – în timpul interventiei pacientul nu va percepe stimulul dureros;
• Relaxare musculara – înainte de începerea procedurii se instituie paralizia medicamentoasa a musculaturii, reversibila în totalitate la sfârsitul acesteia.

Anestezia generala se efectueaza cu agenti anestezici intravenosi si inhalatori.

Când utilizam anestezia generala asistata ATI în stomatologia pediatrica?

• copii prea mici pentru a putea primi un tratament extins;
• copii cu nevoi speciale (fizice/neurologice) sau anomalii maxilo-faciale;
• copii cu probleme dentare majore care ar necesita un numar crescut de sedinte de tratament;
• copii cu un grad crescut de anxietate fata de medicul dentist sau mediul din cabinet.

Care sunt avantajele Anesteziei asistate ATI?

• ofera confort psihologic pacientului si amnezia momentului;
• ofera controlul complet al medicului anestezist asupra functiilor vitale ale pacientului;
• se preteaza atât interventiilor cu durata mica de timp, cât si celor cu durata mare sau impredictibila;
• se administreaza rapid si este total reversibila.

În stomatologia pediatrica, aceasta permite:

• rezolvarea tuturor afectiunilor dentare într-o singura sedinta de tratament;
• cel mic nu îsi aminteste nimic din aceasta experienta;
• prin realizarea tratamentelor dentare prevenim aparitia infectiilor locale ce se pot extinde în întreg organismul.

Care sunt dezavantajele?

• impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;
• în primele 24 de ore dupa anestezia generala pot aparea fenomene de greata, varsatura, somnolenta, iritatie a laringelui.

Cum stim daca cel mic este potrivit pentru acest tip de anestezie?

Înainte de procedura planificata, medicul anestezist revede datele medicale ale pacientului pentru a determina cea mai buna combinatie de medicamente si dozele necesare, precum si gradul de monitorizare necesar pentru a asigura o procedura sigura si eficienta. De asemenea, pacientul va fi supus unor investigatii si analize medicale înainte, care sa ateste faptul ca va putea beneficia de acest tip de tratament.

În ce consta pregatirea pentru interventie?

• Se recomanda ca alimentele solide sa fie întrerupte pentru 6-8 ore înainte de inducerea anesteziei. În cazul bebelusilor si copiilor mici, laptele va intra în aceasta categorie.
• Fluidele clare trebuie evitate pentru 2-4 ore înainte de inducerea anesteziei.

Cum se va realiza interventia si cât dureaza?

• Medicul anestezist este prezent pe toata durata interventiei
• Inducerea anesteziei se va realiza prin injectarea intravenoasa a agentilor de inductie (medicamente care actioneaza repede) sau prin inhalarea unor vapori anestezici eliberati printr-o masca sau o combinatie a ambelor.
• Anestezia generala este realizata întotdeauna prin intubare, astfel încât toate semnele vitale ale copilului sa fie monitorizate în mod continuu.
• Interventiile dureaza între 60 – 150 min, în functie de complexitatea problemelor dentare.
• Dupa interventie, copilul va fi transferat în cabinetul de recuperare, unde va fi monitorizat pâna în momentul în care efectul anesteziei dispare complet.

La ce sa ne asteptam dupa ce efectul anesteziei dispare?

Copilul poate prezenta agitatie, suparare din cauza prezentei branulei pe mâna, o usoara usturime în gât din cauza sondei de intubatie si a faptului ca nu se afla în confortul lor alaturi de cei dragi.

La cat timp îi putem da sa manânce?

Realimentarea nu se face imediat din cauza prezentei riscului sa verse. Se realizeaza la minimum 30 de minute dupa revenirea completa, treptat si prin alimentatie usoara.

Deseori primim întrebarea: nu este prea mic sa primeasca anestezie generala sau îi afecteaza dezvoltarea creierului aceasta anestezie generala?

Nu exista prea mic – si nou-nascutii care au malformatii severe pot intra în primele ore de viata în sala de operatie, iar daca anestezia generala este corect administrata pe kg/corp si bine monitorizata nu exista riscuri nici macar la cei foarte mici ca vârsta si greutate.

Sanatatea orala a copilului este esentiala pentru starea generala de sanatate a acestuia. Din acest motiv este importanta vizita la stomatolog chiar înainte de aparitia primului dinte. Iar de îndata ce încep sa apara si primii dintisori, medicul pedodont este posibil sa recomande un tratament care include fluor.

Ce este fluorul?

Fluorul este un mineral natural pe care îl putem gasi atât în apa pe care o consumam, cât si în anumite alimente, chiar daca nu suntem constienti de acest lucru. Acesta poate avea efecte pozitive asupra sanatatii dentare si poate ajuta întarirea stratului de smalt al dintilor, reusind astfel sa ne ofere o rezistenta mai mare.

Care sunt beneficiile flourizarii?

Fluorizarea, alaturi de igiena corespunzatoare acasa, este una dintre principalele metode de prevenire a cariilor dentare la copii si se efectueaza în cabinetul stomatologic.

Fluorul este o substanta care face ca smaltul dintilor sa fie mult mai rezistent la atacul agentilor patogeni care duc la aparitia cariilor. Acesta se leaga de hidroxiapatita (stratul exterior al smaltului), protejând dintii pentru o perioada mai lunga de timp.

De retinut este însa faptul ca periajul efectuat acasa ramâne la fel de important, cel mic având nevoie în continuare de o îngrijire orala riguroasa si responsabila. Fluorizarile nu previn complet aparitia cariilor, asadar nu trebuie sa va gânditi ca odata efectuata nu se mai poate întâmpla nimic rau cu dintii sai.

Care sunt pasii?

Efectele sunt mult mai bune atunci când fluorul se aplica pe dintii curati, fara placa bacteriana, acesta fiind motivul pentru care este necesar în primul rând periajul profesional: trebuie sa ne asiguram ca suprafata dintilor este perfect igienizata, fara placa bacteriana care sa stea în calea rezultatelor optime.

Ce sunt fluorizarile sistemice?

Fluorizarile pot fi efectuate si medicamentos si poarta numele de fluorizari sistemice. Comprimatele floururate se administreaza conform recomandarii medicului, începând cu vârsta de 6 luni si continuând pâna la vârsta de 12 ani. Acestea au ca scop formarea dintilor definitivi din os cu o structura mult mai rezistenta la carii.

Care sunt avantajele fluorizarii?

Avantajul cel mai important pe care îl aduce fluorizarea este prevenirea aparitiei cariilor dentare, fiind urmat de multe altele, motiv pentru care se recomanda de multe ori si în cazul adultilor:

• stoparea hipersensibilitatii dentinare la pacientii cu retractii gingivale;
• remineralizarea sau oprirea în evolutie a leziunilor carioase incipiente în cazul pacientilor care poarta aparate dentare si nu pot avea o igiena riguroasa;
• ajuta în tratarea xerostomiei (cantitate de saliva redusa).

Efecte negative

În cantitati mari, florul poate provoca intoxicatii acute sau cronice, de aceea este indicat consultul de specialitate în cabinetul dentar înainte de începerea unei astfel de proceduri. Medicul pedodont îti va spune daca cel mic are nevoie sau nu de fluorizare, care sunt dintii care se afla în pericol si daca este cazul sa se aplice pe toti.

Academia Americana de Pediatrie recomanda ca toti copiii sa primeasca evaluari ale riscului pentru sanatatea orala pâna la împlinirea vârstei de 6 luni. Sugarii care au un risc mai mare de aparitie a cariilor dentare precoce ar trebui sa fie sfatuiti sa apeleze la un stomatolog înca de la vârsta de 6 luni si nu mai târziu de 6 luni dupa eruptia primului dinte sau la vârsta de 12 luni (oricare dintre aceste situatii survine prima).

Protoxidul de azot este un gaz care, combinat cu oxigenul, combate anxietatea în timpul tratamentului stomatologic. Odata inhalat, protoxidul de azot induce un efect de calmare si relaxare.

Sedarea cu protoxid de azot se foloseste din 1889 în tari precum SUA, Marea Britanie, Asutralia si în Peninsula Scandinavica. Este recunoscuta ca fiind la fel de eficienta din punct de vedere clinic si al costurilor precum anestezia generala, dar poate fi folosita si de non-anestezisti, în cabinetul stomatologic.

Care sunt avantajele inhalosedarii cu protoxid de azot?

• Actioneaza rapid: dupa doar câteva minute de la administrare, stresul va fi trasformat într-o stare de relaxare.
• Provoaca analgezie la doze subanestezice, anxioliza, euforie, cresterea sugestibilitatii si a imaginatiei.
• Nivelul sedarii poate fi controlat: nivelul sedarii cu protoxid de azot poate fi controlat în functie de nivelul optim al relaxarii, prin dozarea protoxidului de azot în amestec.
• Timpul de recuperare este scurt: în decursul a 3-5 minute dupa întreruperea administrarii (cu 100% O2), efectele dispar cu desavârsire din organism. De fapt, protoxidul de azot este singura modalitate de sedare care nu are efecte pe termen lung care sa afecteze capacitatea de a conduce vehicule. Astfel, vei putea sa îti continui activitatile zilnice dupa ce ai plecat din cabinet.
• Protoxidul de azot nu irita caile respiratorii. Are o solubilitate mica în sânge, de 0,47, ceea ce înseamna ca actioneaza rapid, în doar câteva minute de administrare.
• Spre deosebire de anestezia generala, pacientii care inhaleaza protoxid de azot sunt constienti tot timpul administrarii gazului. De altfel, aceasta este particularitatea sedarii constiente, faptul ca pe toata durata sedarii, pacientul si medicul pot mentine contactul verbal (atât cât este posibil în cadrul vizitei la dentist).
• Nu are contraindicatii majore si nu a existat niciun caz de mortalitate prin inhalosedare.

Este protoxidul de azot sigur?

100%! Protoxidul de azot este cea mai sigura metoda de sedare folosita în tratamentul stomatologic. Este un gaz blând, non-toxic, care se elimina singur din organism dupa administrare. Beneficiile protoxidului de azot sunt recomandate si pentru pacientii cu un anume istoric medical, cum ar fi hipertensiunea arteriala, angina sau pentru cei care au avut atac de cord. Spre deosebire de anestezia generala, pacientii care inhaleaza protoxidul de azot sunt constienti si receptivi tot timpul.

Este protoxidul de azot sigur pentru copii?

ABSOLUT! În timp ce depunem eforturi uriase pentru a-i face pe copii sa se simta în largul lor, cei mici au nevoie de un nivel de sedare pentru a realiza cu succes tratamentul.

Protoxidul de azot este cea mai sigura si eficienta metoda de sedare care îi ofera copilului o experienta pozitiva în timpul tratamentului dentar. 

Inhalosedarea se recomanda pacientilor începând cu vârsta de 3 ani.

Prin inhalosedare nu se obtine si anestezia dentara, gazul ilariant producând o stare de bine si relaxare.

Care este procedura de administrare?

În primul rând, pentru a obtine efectele dorite este indicat ca pacientul sa aiba o alimentatie mai usoara înainte de programarea la care urmeaza sa fie administrata inhalosedarea. În cazul în care exista reflex de voma, recomandarea este sa nu manânce cu 2-3 ore înainte (aceasta recomandare este valabila pentru orice procedura dentara, fie ca implica inhalosedarea, fie ca nu).

Tehnica de inhalosedare este foarte simpla: pacientul se asaza în fotoliul dentar si i se aplica o masca nazala cu ajutorul careia protoxidul de azot va putea fi inhalat. În cursul procedurii, pacientul ca deveni mult mai relaxat, resimtind furnicaturi la nivelul extremitatilor (mâini si picioare).

Pe tot parcursul interventiei pacientul ramâne constient, reactionând la stimuli externi. În plus, nu este necesara asistarea unui medic ATI.