Pentru ce categorii de clădiri și când este obligatoriu să existe un certificat energetic?

Ce este certificatul energetic. Certificatul energetic - legislație. Cine are dreptul să emită un certificat de performanță energetică pentru clădiri. Când este obligatoriu să existe certificatul de performanță energetică și pentru ce categorii de imobile

Ce este certificatul energetic?

Certificatul de performanță energetică pentru clădiri (mai cunoscut sub numele de certificat energetic) este un document legal, introdus și în România la solicitarea Uniunii Europene.

Rolul lui este să indice pentru fiecare clădire sau parte de clădire analizată care este eficiența energetică a acesteia.

Doar cunoscând cât mai exact situația reală din teren se pot lua măsuri pentru reducerea consumului energetic și micșorarea poluării.

Așa cum am spus anterior, un certificat energetic se poate emite pentru o întreagă clădire sau pentru o unitate a clădirii (adică pentru o parte a imobilului care din construcție și proiectare sau ca urmare a unor modificări ulterioare, se poate utiliza în mod separat).

Performanța energetică a unui imobil sau unitate a clădirii este definită de lege ca fiind energia calculată conform unei metodologiei legale pentru a răspunde necesităților legate de utilizarea normală a clădirii, necesități care includ în principal: încălzirea, prepararea apei calde menajere, răcirea, ventilarea și iluminatul.

Certificatul este necesar chiar înainte de a posta anunțuri de vânzare-cumpărare sau închiriere, deoarece aceste anunțuri trebuie să conțină și următoarele informații extrase din acest act:

• clasa energetică;
• consumul total specific de energie primară;
• indicele de emisii echivalent CO₂;
• consum total specific de energie din surse regenerabile.

Certificatul energetic - legislație

Reglementarea legală cea mai importantă în acest domeniu este Legea nr. 372 din 2005 privind performanța energetică a clădirilor.

În decursul timpului i-au fost aduse modificări și adăugiri succesive prin:

• Legea nr. 159 din 2013;
• Ordonanța nr. 13 din 2016 a Guvernului României;
• Legea 101/2020.

Cine are dreptul să emită un certificat de performanță energetică pentru clădiri?

Acest document legal nu este emis de către o anumită instituție a statului, ci de către niște specialiști atestați de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Acești specialiști atestați se numesc auditori energetici pentru clădiri.

Ei pot avea două grade profesionale: gradul I (cel mai înalt) și gradul II.

Doar auditorii cu gradul profesional I au dreptul să elaboreze certificate energetice pentru toate tipurile de imobile, ceilalți pot să o facă doar pentru clădiri rezidențiale (case și blocuri de apartamente).

Poate fi auditor energetic pentru clădiri o persoană fizică atestată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, care are dreptul să elaboreze rapoarte de audit energetic și/sau certificate de performanță energetică pentru clădiri/unități de clădire, în conformitate cu metodologia specifică adoptată la nivel național aprobată prin ordin al ministrului lucrărilor publice, dezvoltării și administrației.

El își desfășoară activitatea ca persoană fizică autorizată sau ca angajat al unor persoane juridice, conform prevederilor legale în vigoare.

Când este obligatoriu să existe certificatul de performanță energetică și pentru ce categorii de imobile?

Conform legii, un certificat energetic pentru imobile este obligatoriu să existe pentru:

1. categoriile de clădiri următoare și unitățile acestora, care se construiesc, se vând, se închiriază sau sunt supuse renovărilor majore:
   • clădiri cu rol rezidențial - colectiv sau individual (blocuri de apartamente, case/vile);
   • birouri;
   • imobile de învățământ;
   • sănătate;
   • hoteluri și restaurante;
   • activități sportive;
   • comerț;
   • imobile cu alte funcțiuni.
2. clădirile aflate în proprietatea și/sau administrarea autorităților publice sau a instituțiilor care prestează servicii publice, precum și cele în care o suprafață utilă totală de peste 250 m² este ocupată de o autoritate publică și care este vizitată în mod frecvent de public.

Pentru orice întrebări și neclarități, cel care vă poate lămuri este auditorul energetic pe care l-ați ales.

Există și o serie de categorii de imobile exceptate de la această obligație a existenței lui:

• clădiri și monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerințele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
• clădiri utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere și clădiri nerezidențiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
• clădiri rezidențiale care sunt destinate a fi utilizate mai puțin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafață utilă mai mică de 50 m².

Cel care are obligația să-l obțină este proprietarul clădirii sau unității de clădire, respectiv administratorul sau investitorul (după caz).

Legiuitorul a prevăzut amenzi destul de mari pentru cei care încalcă prevederile legislației privind certificatul energetic.

Pe lângă acestea, contractele de vânzare-cumpărare încheiate în lipsa lui sunt supuse nulității relative, potrivit prevederilor Codului civil.

Pentru clădirile ce se construiesc, acest document trebuie prezentat în original comisiei de recepție la terminarea lucrărilor, iar o copie se atașează la procesul-verbal de recepție (care este considerat nul în lipsa copiei după certificat).

Valabilitatea certificatului energetic

Acest act este valabil timp de 10 ani de la data emiterii lui (este înscrisă în act), cu excepția cazului în care  se efectuează o renovare majoră, care ar schimba performanța energetică a imobilului sau unității de clădire (așa cum am prezentat situația mai sus).

Legea consideră renovare majoră lucrările proiectate și efectuate la anvelopa clădirii și/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depășesc 25% din valoarea de impozitare a imobilului, exclusiv valoarea terenului pe care este situat acesta.