Anunțul Telefonic a împlinit 35 de ani. Da, încă mai apare!

La 7 iunie 1990 apărea la București primul ziar românesc de mică publicitate; Inițiativă privată autohtonă, ziarul există și azi, cu același patronat; Brandul este întregit de site-ul www.anuntul.ro și de aplicația aferentă de mobil

Se zice că dacă vrei să angajezi un bucătar în București sau zona metropolitană îl găsești sigur prin Anunțul Telefonic. Tot acolo poți să-ți vinzi casa sau s-o închiriezi, să-ți cumperi mașină sau să scapi de lucrurile de prisos de prin casă, să găsești meseriași de tot felul și, de ce nu, să-ți găsești chiar perechea. De 35 de ani, Anunțul Telefonic vă oferă toate aceste șanse, zi de zi, fără întrerupere.

Este o performanță în sine să fii una dintre cele 29 de firme care încă mai funcționează pe piața românească, din totalul de 79 de firme câte au fost înființate în anul 1990. Cifrele sunt oficiale, ne-au fost furnizate, cu ocazia acestei aniversări, chiar de Registrul Comerțului. 

Judecând după durata medie de viață a unei afaceri în România – care ar fi de 8,6 ani, conform aceleiași surse oficiale – Anunțul Telefonic ar fi putut să fie azi doar o pagină de Wikipedia explicativă. Atât a mai rămas, de exemplu, din „Porta Portese”, celebrul ziar de anunțuri al Romei, fondat în 1978 și închis în 2020. De acolo s-a inspirat, în 1990, Radu Popescu, patronul Anunțului Telefonic, ca să-i facă și Bucureștiului un fel de „Porta Portese”. Ce a avut în plus Radu Popescu în acești ani a fost norocul și priceperea să găsească oamenii potriviți care să crească brandul românesc și să-l țină viu încă și astăzi.

Pentru cititorii mai tineri, care au deschis ochii direct în Internet, trebuie spus că în 1990 în România nu exista vreun marketplace online și puteai să dai un anunț de mică publicitate numai în câteva pagini ale ziarelor de știri din epocă, respectiv România Liberă sau Informația. E drept că nici nu erau multe de vândut sau închiriat în comunism. Însă în efervescentul an 1990, fondarea unui ziar exclusiv pentru anunțuri de mică publicitate, în primele luni de democrație, a fost o noutate și chiar o necesitate pentru România.

Începuturile – anunțuri preluate la telefoanele familiei, ziare cărate cu sacoșa

Firește, începuturile au fost romantice, așa cum aflăm azi și despre miliardarii lumii - aproape toți au început fie într-un garaj, fie într-o cameră de cămin. Cam așa a început și Anunțul Telefonic, minus partea cu miliardele ulterioare. În anii ’90 Anunțul Telefonic a fost ceea ce azi se numește prețios un start-up. Neavând nici garaj, nici mașină, Radu Popescu și-a convins familia și câțiva prieteni să-și pună la bătaie propriile telefoane de acasă (pe vremea când nu se inventaseră mobilele, iar fixul era o avere, mai ales dacă nu aveai cuplaj). Orașul a fost împânzit cu afișe, cum că se primesc anunțuri telefonice - anunțuri care urmau să fie tipărite în ziar – iar seara, la Telejurnal, s-a difuzat o reclamă unde ultimul număr apărut pe ecran a fost al Silviei Marinescu, o prietenă a familiei Popescu. Așa se face că la ea a sunat și primul client care avea ceva de vândut: „Eu am preluat primul anunț, la ora 7 seara. N-o să uit niciodată. Era un domn care voia să vândă un Volkswagen. Făcusem niște simulări între noi înainte și ajunsesem la concluzia că trebuie să le cerem oamenilor să ne dicteze pe litere, ca să fim siguri că notăm corect. Dar nu a fost nevoie, cu domnul acesta, că mi-a dictat singur pe litere, fără să-l întreb. Anul fabricației nu-l mai țin minte, dar știu că am făcut o glumă. L-am întrebat: de unde l-ați luat, din RDG sau RFG? Și a început să râdă, a zis că-l are demult, că e de colecție nu se îndură să-l vândă.” povestește Silvia Marinescu.

La 7 iunie 1990 a apărut pe tarabele înțesate de presă liberă și ziarul Anunțul Telefonic. Indiferent de vreme, ziarele se cărau cu sacoșa sau cu brațul, între tipografie și diversele puncte de difuzare, pentru că în mica echipă întreprinzătoare numai colegul Dobrinescu avea o Dacie, dar cu ea se făceau și alte drumuri necesare prin oraș. Au fost anii cei mai grei, dar și frumoși totodată, pentru că nimeni dintre cei implicați nu avea experiență de business, nici măcar autoritățile. Toată lumea făcea tot ce era necesar în tânăra întreprindere, învăța din greșeli și mergea mai departe. Iar piața a răsplătit aceste eforturi, pentru că s-a dovedit imediat că oamenii aveau nevoie de acest ziar, la fel cum aveau de libertate.

„Acesta a fost capitalul nostru: oamenii, cu entuziasmul, priceperea și nevoile lor. Oamenii au făcut ziarul ăsta și de o parte și de alta: și cei care au dat anunțuri în el, și cei care le-au preluat, au tipărit și difuzat ziarul. Îmi amintesc ce dezamăgit a fost un securist, devenit după 1989, când am ajuns printr-o conjunctură la el în birou și i-am spus că sunt doar un ziarist oarecare, nici vorbă să am legături de rudenie sau operative cu . Atât de dezamăgit încât nici n-a mai vrut să facă cu noi”, își amintește Radu Popescu începuturile.

„Sprijinul statului” – hârtie pe șpagă, birocrație, procese abuzive

Statisticile Registrului Comerțului arată, așadar, că puține firme înființate în 1990 mai activează astăzi. Desigur că o vină au avut-o și romantismul și nepriceperea patronilor, dar nici statul nu s-a întrecut să le dea vreo mână de ajutor, dimpotrivă. Rememorând cei 35 de ani de existență ai Anunțului Telefonic, nu poate fi trecut cu vederea climatul mai degrabă potrivnic în care s-au făcut afaceri în România în toți acești ani.

2006 - Redacția Anunțul Telefonic din Bd. Carol I nr. 35

În anii ’90, de exemplu, hârtia, care fusese monopol de stat înainte de '89, devenise mijloc de control politic în democrație. Primeai hârtie dacă susțineai FSN-ul, partidul aflat la guvernare. Altfel, hârtia se procura greu, cu intervenții mari și șpăgi pe măsură, cu stres și peripeții periodice pe drumul București-Bacău (la fabrica Letea) și retur. Publicarea ziarului de două ori pe săptămână, apoi de trei ori, odată cu creșterea cererii, era o echilibristică incredibilă.

Pe lângă hârtie, un alt stres erau sediile. Nu de puține ori am fost evacuați din sediile în care aveam redacția, deși plătisem chiriile la zi, doar pentru ca alții să ne copieze „afacerea”, crezând că e suficient vadul creat la sediu ca să scoată și ei un ziar la fel. Odată a trebuit să preluăm anunțuri pe capota Daciei lui Dobrinescu, pe aceeași stradă unde fusese sediul, pentru că deși găsisem altul între timp, a mai durat ceva până au învățat oamenii drumul către noul sediu.

2008 - Redacția Anunțul Telefonic din Bd. Carol I nr. 35

În Anunțul Telefonic nu s-a făcut niciodată politică, pentru că acolo unde vinzi și cumperi trebuie să aibă loc toți, indiferent de ideologie. Asta nu ne-a scutit să fim călcați periodic de diversele acronime ale statului care ascund gurile lacome ale birocrației: Garda, Fiscul, Sanepidul etc. Birocrația și fiscalitatea incertă au fost singurele „ajutoare de stat” primite în cei 35 de ani de existență și din păcate continuă și azi.

Dar cum se zice pe la noi, ce nu te omoară te întărește, așa că am supraviețuit și acestui climat. La fel cum am reușit să trecem și peste procesul absurd pe care statul ni l-a intentat în anul în care împlineam 25 de ani de existență. A durat cinci ani ca un judecător să constate evidența, că nu aveam nicio vină, dar asta ne-a costat mult stres, o bună parte din afacere și ulterior chiar o parte din cota de piață. Azi împlinim 35 de ani, ani în care am plătit milioane de euro taxe și impozite acestui stat. Și suntem încă aici.

Milionul de cititori, primii care au introdus plata prin SMS și cu cardul pe site

În pofida statului, deci, în anii ’90-2000 brandul Anunțul Telefonic s-a consolidat, rămânând tot o investiție sută la sută românească. Ziarul apărea de trei ori pe săptămână și avea între 50 și 90 de pagini. În 1996 a apărut și site-ul www.anuntul.ro, fiind printre primele din țară și primul de acest fel pe segmentul de mică publicitate. Pe lângă ziar, Anunțul Telefonic edita și diverse suplimente anuale: Ghidul serviciilor, Ghidul nunții etc. Oamenii făceau coadă până în stradă la sediile noastre, mai ales vinerea, ca să dea anunțuri în ziarul de luni. Se primeau în continuare anunțuri la telefon, dar începuse timid și online-ul să dea roade.

Două inovații importante au fost puse în practică în al doilea deceniu de viață al ziarului, grație unei echipe tinere și curajoase de dezvoltare: plata anunțurilor prin SMS, iar în 2009 am fost primii care am introdus plata cu cardul direct pe site.

La finele celui de-al doilea deceniu de existență atinsesem milionul de cititori lunar. Și când te gândești că plecasem de la cele câteva telefoane ale prietenilor și familiei, la care preluam anunțurile.

În 2004 Anunțul Telefonic a fost primit în organizația internațională a ziarelor de mică publicitate - International Classified Media Association. Un club select din care am avut multe de învățat și în care am fost admirați și râvniți pentru potențialul nostru. Prima ofertă de cumpărare ne-a fost făcută chiar de la prima participare, la conferința de la Haga 2004. Apoi au venit altele, din cele mai neașteptate direcții: Daily Mail, Trader Media East, diverse fonduri de investiții... până la oferte aproape anecdotice.

„Într-o zi am primit un fax la birou de la cineva care se oferea să vină la București, chiar a doua zi, tocmai din Republica Moldova, ca să ne cumpere pe loc, cu cash. I-am răspuns, ca și celorlalți, că ziarul costă 50 de bani și poate fi trimis și prin poștă, nu e cazul să se deplaseze până la redacție”, își amintește amuzat Radu Popescu, care nu a vrut niciodată să vândă ziarul, preferând ca deciziile de dezvoltare ale afacerii să fie luate intern, de oamenii care muncesc la ea.

De 35 de ani, într-o concurență tot mai acerbă. Dar printul nu moare!

Ultimele decenii au adus pe piața românească competitori internaționali, jucători mari care au investit puternic în site-uri specializate de anunțuri și cu care nu e ușor să concurezi. Totuși Anunțul Telefonic nu a rămas în urmă, dimpotrivă. Încă suntem pe primul loc pe anumite segmente din imobiliare, locuri de muncă, servicii, matrimoniale – după cum vă spuneam la început, dacă vrei să angajezi un bucătar sau un șofer, pe www.anuntul.ro trebuie să vii - iar ce ne face unici este tocmai ziarul care, deși pare desuet azi, stârnește în continuare interesul clienților și este un pilon esențial în viața de zi cu zi a bucureștenilor.

Cinstit, nici noi nu ne așteptam să reziste atât, într-o piață în care nici ziarele generaliste, de știri, nu au reușit, însă cei care l-au ținut încă în viață au fost mai ales clienții noștri. „Le-am dat posibilitatea să opteze singuri dacă vor ca anunțurile pe care le publică pe site să mai apară și în ziar sau nu. Și mulți dintre ei au optat ca anunțurile să apară și în ziar, motivând că au primit oferte și telefoane și din ziar, ceea ce ne-a făcut să continuăm tipărirea ziarului. E un atu important față de concurență, pe lângă valoarea sentimentală certă”, spune Mihaela Stambeca, redactorul șef al ziarului.

În ultimii cinci ani aplicația Anunțul precum și site-ul www.anuntul.ro au fost îmbunătățite constant cu noi rubrici și funcționalități. Au apărut: Detectorul de servicii – o secțiune dedicată serviciilor de tot felul – secțiunea Ansambluri rezidențiale și chiar o secțiune de articole cu informații utile din domeniul imobiliar, fiscal sau despre piața muncii. „Din 2024 avem un site mai rapid, mai ușor de folosit și mai intuitiv, cu o filtrare a anunțurilor mult îmbunătățită după diverse criterii, cu o afișare mult mai clară a datelor de contact în pagina individuală a fiecărui anunț în parte și o mulțime de alte informații colaterale, cu harta imobiliară care arată că ne-am extins în aproape toată țara cu anunțurile și cu statisticile imobiliare pe care numai Anunțul Telefonic putea să le aibă din anii '90 până azi”, spune Sorin Petcu, managerul de dezvoltare al site-ului Anuntul.ro.

Deși a pornit inițial ca un business local, Anunțul Telefonic s-a extins treptat și în alte orașe din țară. Fără o campanie publicitară dedicată, extinderea s-a petrecut organic, venind tot din partea clienților care aleg să intre pe site și să posteze anunțuri de imobiliare și din alte orașe decât Bucureștiul și împrejurimile sale. Evident, este o bucurie, după cum ne face plăcere și că, ori de câte ori ne întâlnim cu clienții și publicul, la târgurile imobiliare, auzim aproape invariabil exclamații de genul:

„Ia te uită, Anunțul Telefonic, nu știam că mai apare! Cu ziarul ăsta mi-am găsit eu primul loc de muncă”.

Sau „Cu voi mi-am găsit apartamentul! Nu știam că mai apare ziarul, ce tare!”

Da, încă mai apărem! Am fost și rămânem singurul ziar de anunțuri al Bucureștiului, de 35 de ani încoace, fără încetare. Prin noi v-ați vândut Telecolorul în anii ’90, prin noi v-ați găsit primul job, prin noi v-ați închiriat apartamentul din Drumul Taberei (acum lângă metrou), prin noi ați găsit doamne suple și domni cu simțul umorului.

Iar noi, prin voi, am reușit să împlinim azi, primii 35 de ani.

Vă mulțumim!

Echipa Anunțul Telefonic